Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Inimi roz

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Inimi roz la data de Mar Oct 24, 2017 3:00 pm

Când aveam 13 ani, părinții mei s-au mutat la oraș și am început să merg la o nouă școală. Am fost foarte timid la acea vârstă și nu aveam prieteni. Mi-a luat ceva timp să mă acomodez. Celelalte fete păreau mult mai mature decât eram eu. Mule dintre ele păreau că aveau iubiti și nici măcar nu am sărutat niciodată un baiat. Nu eram obisnuita ca un baiat sa imi acorde atentie, ori de cate ori un tip imi zambea sau imi facea cu ochiul, ma simteam jenata sau convinsa ca imi face o gluma. Niciodata nu m-am gandit la mine ca fiind frumoasa si nu am putut crede ca un tip ar putea gasi la mine ceva atragator.
Intr-o zi am gasit in dulapul meu un plic mic, albastru sigilat cu o inima roz, inauntru era o bucata de hartie pe care scria "cred ca esti frumoasa". Am fost cu adevarat atinsa, era atat de dulce si nevinoavata. M-am intrebat cine a trimis-o dar nu am avut nicio idee cum sa aflu. Am pus biletelul in una dintre carti si am inceput sa visez la noul meu admirator secret. Ar putea fi baiatul dragut de la ora de matematica care mi-a impumutat stiloul? sau a fost partenerul meu de laborator care mereu ma face sa rosesc cand imi zambeste, poate ca era baiatul de la ora de istorie care a impartit cartea cu mine. Eram la fel de enuziasmata ca oricare adolescenta, visam la prima dragoste, cum ne tinem de mana si poate si primul sarut. Ori de cate ori ma simteam trista, scoteam bileteul si il citeam, mereu ma facea sa zambesc. Cateva zile mai tarziu, mi-am descis dulapu si am descoperit un alt plic purpuriu si era sigilat cu aceeasi inima roz, tremuram de emotie, am deschis incet plicul si am scos harita din interior pe care scria "esti atat de minunata". Am strans nota la piept si am oftat cu incantare. In restul zilei, mergeam pe holurile scolii cu un zambet mare si larg pe fata, in safarsit, cineva ma place cu adevarat. M-a facut sa ma simt atat de speciala, incat am vrut sa il strig de pe acoperis. Bineinteles, am fost prea jenata sa spun cuiva si am pastrat secretul, tinand biletelele in jurnalul meu scolar. Mi-am petrecut urmatoarele zile incercand sa imi dau seama cine ar putea fi admiratorul meu secret, dar nu aveam nicio idee, evident, stiam ca trebuie sa fie cineva din scoala mea, dar cine? Tot ce am putut face era sa sper ca era cineva de care mi-ar fi placut.
O saptamana mai tarziu, era un alt plic sigilat cu aceeasi inima roz iar pe biletel scria "mereu ma gandesc la tine"
Intr-o zi la ora de isotrie, am inceput sa visez cu ochii deschisi la admiratorul meu secret, doar la el ma gandeam, nu mi-am dat seama cand profesorul imi adresase o intrebare, cand mi-am dat seama, profesorul se intoresese catre clasa si razand a spus "nu asculta un cuvant din ce spun, trebuie sa fie indragostita" toti au inceput sa rada, am fost foarte jenata.
Urmatorul biletel de dragoste a aparut in dulapul meu, pe el scria "mirosi ca dragostea insasi"
Nu am inteles ce vrea sa spuna, de fapt miroaseam ca o combinatie dintre sampon si deodorat, asa miroase dragostea? Am pus bileltul langa celelalte si am asteptat cu nerabdare ziua urmatoare.
In dimineata urmatoare am primit alt bilet in care scria "vreau sa te gust" a fost cam infiorator.
Urmatorul bilet a fost inspaimantator "ma uit mereu la tine"
Deodata a avea un admirator secret nu mai parea deloc distractiv, incepuse sa sune ca un hartuitor. Nu știam ce să fac. Nu era nimeni cu care să vorbesc. Odată cu trecerea zilelor, sentimentul de neliniște a început să crească. Am început să văd autocolante cu inimă roz peste tot. Începea să mă sperie. Dimineața, când mama m-a condus la școală, era unul blocat pe parbrizul mașinii noastre. Nu știa de unde provine. Odată, după ce m-am dus la toaletă la școală, m-am întors și m-am spălat la chiuvetă. În oglindă, am observat o inimă roz pe ușa standului. Eram sigura că nu a fost acolo când am intrat și n-am auzit pe nimeni să vină în toaletă în timp ce eram acolo.
A ajuns până la punctul în care m-am temut să văd una din acele autocolante de inimă roz. Am fost o epavă nervoasă, dar mi-a fost frică să am încredere în oricine.
Așadar, am făcut singurul lucru pe care l-ar face o adolescentă... am suferit in liniste.
Apoi, lucrurile s-au înrăutățit. Într-o zi, m-am întors acasă de la școală și m-am îngrozit să văd că in cutia postala era un plic alb cu aceeasi inima roz. Acum stia unde locuiesc, cu mainile tremurande, am deschis plicul si inauntru era o poza a unui barbat dezbracat de la talie in sus cu un cutit in mana si era si un biletel "pun pariu ca sangele tau are gust de capsuni" am tipat, apoi am observat ceva in fotografie ce m-a umplut de groaza. Omul luase o imagine a reflexiei sale în oglindă, dar își ascunsese fața. Cu toate acestea, a uitat să-și acopere urmele. Reflectat în oglindă era o imagine încadrată, atârnând pe peretele din spatele lui.
Cel mai rău este ca l-am recunoscut pe barbat, era profesorul meu de istorie

Vezi profilul utilizatorului http://vecinul-din-iad.hitforum.ro

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum